Repararea lumii

Astăzi, când Soarele a intrat în Cheia 7 care călătoreşte de la Umbra Separării la Siddhi-ul Virtuţii prin Calea sau Darul Călăuzirii, am descoperit un pasaj din Cheile Genelor publicat cu câţiva ani în urmă sub numele 'Repararea Lumii' care m-a atins foarte profund.

"Virtutea este la fel de delicată ca o orhidee sălbatică. Nu putem prospera sau nici măcar să respirăm când ne aruncăm umbrele unul peste celălalt. Trebuie să ne protejăm Virtutea de astfel de gânduri, iar dacă alţii vorbesc rău de alţii, trebuie să ne protejăm noi de vânturile alea bolnave. Modul în care ne gândim la alţii este ca lumina soarelui sau întunericul aruncat înaintea florii Virtuţii noastre. Pe măsură ce realizăm acest lucru, floarea Virtuţii noastre se va întoarce în inima noastră. Va creşte puternic şi îşi va elibera parfumul dulce departe şi larg, aducând curenţi magici şi evenimente minunate." (Richard Rudd - a 7-a Cale)

Cu 9-10 ani în urmă John Armitage ne arăta practic cum funcţionează acest principiu. O fac şi eu uneori în workshopurile mele la sală, când această temă se deschide în conştiinţa grupului. Cu partenerul de programare al Cheii 7 în Sfera Atracţiei şi cu linia 6 la Radianţă şi Scop, temele acestei chei au apărut foarte frecvent în viaţa mea de-a lungul timpului. Nu am să dezvălui detaliile testului practic pentru că probabil voi vrea să-l mai arăt oamenilor, însă pot să spun că testul arată cum gândurile negative la adresa cuiva îl slăbesc, îi taie conexiunea cu puterea naturală şi protecţia pe care i-o oferă iubirea din fiinţa sa.

Richard Rudd spune că puterea călăuzitoare a Cheii 7 reprezintă arhetipul puterii din spatele tronului. Cam greu însă ca ego-ul să accepte să fie puterea din spatele tronului, considerând şi Umbra Aroganţei Cheii 31, cu care Cheia 7 face Canalul Conducerii.

Îl inspiră Virtutea pe leader sau îl mişcă rana Separării?

Separarea poate fi percepută în nuanţe diferite, cel puţin aşa s-a simţit în contemplarea mea asupra ei:

• excludere (cea mai veche fiind excluderea Evei şi a lui Adam din Grădina Raiului) sau expulzarea Sufletului spre penetrarea materiei şi îndepărtarea sa perceptuală de conexiunea cu Sinele Divin; în viaţa noastră obişnuită excluderea poate lua forma unui copil nerecunoscut de tată, dat spre adopţie de mamă sau dus la casa de copiii. Poate lua forma unui exclus de la şcoală, dat afară de la serviciu, exclus de la masă, de la primă, de la premiu, exclus la moştenire, ş.a.m.d
• îndepărtare sau altfel spus 'a fi dat la o parte', ca şi cum stai pe locul care nu ţi se cuvine. Copilul se simte îndepărtat de mamă când este îndepărtat de sân sau obligat să doarmă singur. Se poate simţi îndepărtat când apare un frate (sau soră) mai mic şi este privat de atenţia şi îngrijirea unilaterală de care avea parte înainte. Copilul este de asemenea îndepărtat prin pedepsire, nu este exclus din familie, însă este dat la o parte de pe locul copilului iubit necondiţionat şi încet, încet aşteptările familiei de la el încep să-i îngreuneze inima şi capul şi umerii.

Nu-mi amintesc dacă m-am simţit dată la o parte când am fost îndepărtată de la sân sau când s-a născut sora mea mai mică, tot ce este posibil. În acelaşi timp înclin să cred şi că sufletul meu a venit să vindece ceva din această rană a separării dat fiind că am Cheia 40 (cu linie 6, Separare) la EQ şi transformarea Hexagramei 7 la nivelul liniei 4, linie conectată cu Rana Respingerii se face prin transformarea ei în Hexagrama 40. 

În corp Cheia 7 este reprezentată prin Diafragma. 

"Diafragma este principalul muschi al respiratiei, care separa cavitatea toracica de cavitatea abdominala. După inimă, diafragma este cel mai important muschi din organismul uman, fiind responsabilă de menţinerea corectă a respiraţiei şi, implicit, de starea de sănătate şi de echilibru fizic, mental şi emotional. Structura sub formă de dom a diafragmei se extinde de-a lungul conturului general al coastelor inferioare şi se ataşează de stern. În timpul inhalării de aer, acest muşchi se tonifică şi coboară, permitând pătrunderea aerului la nivelul plămânilor. După expir, muşchiul se relaxează şi revine la forma sa initială de dom." ( https://bodygeek.ro/diafragma-muschiul-respiratiei)

Cu alte cuvinte, diafragma simbolizează conexiunea cu natura, cu oxigenul, deschiderea noastră de a primi viaţa în corpul nostru şi deschiderea de a primi şi dărui iubire. Mistic, disfragma reprezintă şi conexiunea dintre tărâmul instinctual şi tărâmul simţirii mai înalte.

Tiparul de victimizare al Umbrei Separării este acela de a fi victima geloziei. 

Gelozia si-a făcut prima sa apariţie în forţă la finalul clasei a 4-a în scoala generală când copilul mai mic cu un an al profesorului de educaţie fizică, în seara în care ne-am văzut pentru prima dată a declarat cu o asumare pe care rareori am întâlnit-o la adulţi, în faţa părinţilor lui şi a părinţilor mei că lui îi place de mine. Ce amintiri! Şi ce forţe antagoniste se dezlănţuiesc în astfel de situaţii în minţile şi inimile copiilor. Ce intrigi, ce urzeli demne de romane celebre se pot mişca prin trăirile şi comportamentele copiilor. 

Gelozia s-a manifestat în multe feluri în viaţa mea fără ca eu să înţeleg până recent ceva din mesajele ei către mine.

Sigur că nu intenţionez să scriu romanul vieţii mele, dar am nevoie să povestesc căteva momente ca să pot sublinia înţelegerile mele mai profunde.

În 2008 am organizat primul meu eveniment ca organizator de evenimente, un eveniment Floarea Vieţii cu facilitatorul Laszlo Nagy din Budapesta. Ei bine, după finalizarea acestui prim eveniment, facilitatorul mi-a spus că persoana de la care închiriasem spaţiul i-a propus "să mă dea pe mine la o parte" şi să organizeze evenimentele în continuare prin ea.

Ce îi împinge pe oameni oare să facă astfel de gesturi? Să se simtă îndreptăţiţi să te dea la o parte ca să se aşeze ei în locul tău? Multă vreme nu am înţeles. Pare nedrept, nu? Oricum, facilitatorul nu a acceptat propunerea şi am colaborat încă câţiva ani buni împreună, până la apariţia facilitatorilor români de workshopuri Floarea Vieţii. Şi suntem în continuare buni prieteni şi vorbim la fiecare câteva zile.

În anul 2012 am organizat primul workshop New Paradigm (pe atunci Shamballa MDH) în România cu Joe Weaver din Statele Unite, apoi din 2013 am organizat evenimente.pentru John Armitage, fondatorul sistemului. În fiecare an, timp de câţiva ani buni, la aceste evenimente participa o anume persoană, care în ultima zi a workshopului, când era energia cea mai frumoasă, începea să mă discrediteze în faţa lui John şi a celor prezenţi, cu intenţia ca John să încheie colaborarea cu mine şi să colaboreze cu ea. Era de neînţeles pentru ea cum nu reuşeşte să mă dea la o parte, căci se visase pe sine lucrând împreună cu John, şi această lucrare nu se putea întâmpla decât dacă dispăream eu.

Ce vreau să subliniez de fapt? Vreau să subliniez faptul că atunci când vrei să dai pe cineva la o parte ca să te aşezi în locul lui, în rolul pe care îl îndeplineşte el/ea acum sau în relaţiile sale, mesajul pe care il transmiţi este să dispară, să-ţi facă ţie loc. Şi cum poate să dispară cineva din lumea aceasta? Doar murind. Dar nu ne-am gândi niciodată că inconştient ne dorim moartea unii altora.

îmi amintesc cum cu nişte ani în urmă, în cadrul unui program de Comunicare Nonviolentă în care lucram şi cu constelaţii, am alergat la cel pe care îl alesesem să îl reprezinte pe tatăl meu şi privindu-l în ochi l-am întrebat nerăbdătoare, aşteptând răspunsul lui cu disperarea celui mai flămând dintre oameni:

"Chiar nu poţi să mă primeşti şi pe mine? Că dacă nu mă primeşti (eram fată şi el vrusese băiat) trebuie să mă întorc înapoi şi nu mă mai pot întoarce pe unde am venit. Trebuie să mor ca să mă întorc înapoi şi nu vreau să mor."

Oare câţi ani am aşteptat la poarta familiei mele până să simt că trebuie să pun această întrebare chiar şi cu riscul că nu voi fi primită şi va trebui să mor?

Oare cât timp pluteşte sufletul între lumi pentru că în lumea asta nu e bineprimit şi nu i s-a făcut loc încă? Pare că ne naştem cu totul când ne naştem, însă deseori nu ne naştem cu adevărat până la capăt niciodată.

M-am cutremurat în una din nopţile acestea când nu aveam somn şi contemplam această temă şi ce anume să scriu despre separare, m-am cutremurat înţelegând că tatăl meu nu a ajuns niciodată în punctul în care să pună vreodată întrebarea aceasta bunicii mele care a vrut ca el să fie fată. Şi nici nu cred că s-a simţit vreodată acasă în casa aşa zis a lui şi de aceea a făcut tot ce i-a stat în putinţă să stea cât mai departe de ea oricât de mult a putut. Chiar şi felul în care era construită casa, jumătate a lui, jumătate a bunicilor, ne arăta (dar cine să înţeleagă) că el era primit acolo numai pe jumătate, că spaţiul lui existenţial nu era cu totul al lui, ci doar o parte din teren şi casă era a lui, în timp ce fraţii lui aveau casele lor de sine stătătoare.

Am înţeles astfel de ce şi eu nu am putut avea vreodată o casă a mea cu totul. O parte a sufletului meu încă aştepta să fie primit în lumea aceasta. Şi poate că povestea liniei 6 care stă pe acoperiş până la 40 de ani conform Human Design face alt sens.

E foarte uşor să judeci pe cineva şi să fii nemulţumit de felul în care se comportă când nu înţelegi ce stă de fapt la baza acelui comportament. Ce îl mişcă pe om din subconştient. Ce se străduieşte să îl ţină în viaţă şi ce se străduieşte să-l omoare.

După ce a ascultat întrebarea, cel care îl reprezenta pe tatăl meu a tresărit, a contemplat în sine un moment apoi mi-a spus:

"Dar eu te vreau, eu te iubesc, dar mi-e frică că nu mă va accepta pe mine familia."

Va veni oare vreun timp în care conştientul să vadă cu totul ce se mişcă prin subconştient? Ce înţelegeri, contracte, datorii, construiesc realitate existenţială acolo?

De fapt, eu ca fată eram darul tatălui meu pentru bunica, eram fata pe care a vrut-o bunica când a fost însărcinată cu el, însă tatăl meu nu a putut să vadă asta. Eram plata unei datorii, care odată plătită îi permitea lui să rămână în viaţă. De asta a vrut să-mi dea numele bunicii, Ana, însă mama nu a fost de acord şi mi-a pus numele Anişoara. Neputând să vadă asta însă, nici nu a mai putut să rămână mult timp în viaţă atunci când a fost obligat să rămână acasă la pensie. Casa aceea îî reamintea în subconştient mereu că nu este ceea ce ar fi trebuit să fie şi că nu este primit acolo. Aşa că a plecat în lumea de unde venise.

Şi eu la rândul meu mi-am plătit datoria faţă de tata născând un băiat, singurul lui nepot, băiat. Abia când am putut să văd  toate aceste lucruri am înţeles de ce eram atât de disperată atunci când am fost însărcinată să am băiat. Era permisul meu de trecere în familie, era plata unei datorii şi îmi permitea şi mie să exist. 

Însă când joci (inconştient) rolul acesta de plătitor de datorie (acoperitor de gol) pentru cineva din familia ta, vei avea mereu datorii, goluri: materiale, financiare, sentimentale, relaţionale. .Se spune că bogăţia este direct proporţională cu armonia relaţiei cu tata. Pot înţelege asta acum mult mai profund decât am înţeles-o vreodată.

Cheia Genelor 7 face parte din Inelul Codonic al Uniunii.

Există o conexiune mistică şi profundă între Virtute şi Devoţiune. Nu degeaba hexagrama 29 se numeşte Abismalul, cred că tot ceea ce am spus pănâ acum vorbeşte despre abismal, despre această dramă a căderii în materie şi împotmolirea în tipare existenţiale dezastruoase. Despre blocajul primirii, despre cum primeşti mereu şi mereu mesajul că nu eşti primit, dorit, iubit. Şi atunci ce faci? Înveţi să funcţionezi cu jumătate de inimă, care în umbra Cheii 29 e numită Dezinteres. Iţi trebuie mult Angajament faţă de Viaţă şi Iubire ca să nu rămâi în abis.

În relaţii transformarea rănii separării se face prin receptivitate, prin mişcare de orientare către Unitatea Fiinţei. Dacă facem transformarea prin linii, atunci când transformăm linia 2 masculină a Hexagramei 7 într-o linie feminină, descoprim că apare Hexagrama 2, Receptivul.

M-am întrebat în aceste zile contemplând la acest subiect ce oare m-a făcut de-a lungul timpului să mă îndepărtez şi să mă separ de oameni. Am descoperit că de fiecare dată când am făcut asta, m-am simţit neiubită de ei. Atunci am înţeles că probabil şi ei atunci când se îndepărtează de mine se simt neiubiţi. Că de fapt tot ceea ce căutăm vreodată nu este decât Iubirea.

Atunci când interpretez că ceilalţi mă iubesc, indiferent ce înseamnă asta pentru mine, pentru subconştientul meu înseamnă că ei îmi permit să trăiesc, să fiu aici şi acum alături de ei sau oriunde ne aflăm împreună. Când comportamentul celuilalt este tradus ca lipsă de iubire, pentru subconştient mesajul se traduce că ei nu vor ca eu să fiu aşa cum sunt acum şi deci nu vor ca eu să exist şi să trăiesc lângă ei.

Există multe conexiuni mistice între hexagrame, de exemplu Hexagramele 7 şi 19 se susţin una pe alta în linia 1, în procesul de transformare a liniilor fiecare se transformă în cealaltă prin schimbarea liniei 1, care este conectată nu numai cu temele stabilităţii, siguranţei, încrederii, sincerităţii ci linia 1 reprezintă şi Fiinţa sau A Fi.

Când trăiesc în separare de Spiritul Divin care a dat viaţă sufletului care sunt, devin dependent şi caut să-mi dea viaţă oamenii sau caut ca viaţa să-mi fie susţinută de oameni. Nu degeaba dilema Cheii 7 sunt graniţele.

Cu inima închisă faţă de sensibilitatea ei naturală şi conexiunea ei cu tot ceea ce există, pot să ucid alte forme de viaţă şi chiar oameni ca să supravieţuiesc. (Reacţia Cheii 49)

Sau sunt ghidat să mă redeschid către sensibilitatea naturală şi călăuzirea inimii mele şi către conexiunea cu natura şi universul. Cheia 19 reprezintă Conştiinţa Gaiei, Omul Viitorului, iar Cheia 7 este cea care ne trage către viitor. Într-un fel, călătorim de la agonie la extaz.

 "În Zohar, marea carte evreiască iudaică, există o analogie puternică cu călătoria prin această a 7-a Cheie a Genelor. Ea este cuprinsă în conceptul cabalist cunoscut sub numele de Tikkun Olam - o expresie tradusă de obicei prin "repararea lumii". Cabaliștii spun că atunci când Creatorul a creat lumea, el a creat o serie de vase care să conţină Lumina Divină, dar când Lumina a curs în aceste vase, ele s-au spart și au căzut în tărâmul materiei. Astfel, lumea în care trăim este alcătuită din nenumărate cioburi din vasele originale în care este prinsă Lumina Divină. În continuare, cabaliștii spun că fiecare act virtuos comis de o ființă umană ajută la repararea unuia dintre aceste vase sparte.

Această frumoasă metaforă ne arată că a 7-a Umbră a Separării reprezintă forța care sparge vasele și dezbină lumea, în timp ce Darul Călăuzirii începe procesul de reunire a cioburilor. Rezultatul final al reasamblarii tuturor cioburilor este reprezentat de al 7-lea Siddhi - când vezi imaginea completă în ființa ta. Cel în care se manifestă acest Siddhi devine Adam Kadmon - vehiculul perfect al realizării divine. La acest nivel de conștiință, virtutea devine intenția universului exprimată prin intermediul unei ființe umane. La rădăcina tuturor actelor săvârșite de o astfel de ființă se află forța pură a virtuții și această virtute are efectul remarcabil de a repara lumea. Al 7-lea Siddhi permite unei ființe umane să vadă certitudinea viitorului perfect al omenirii și chiar îi permite să trăiască efectiv în interiorul acestuia. În acest fel, astfel de oameni sunt cu adevărat înaintea timpului lor, chiar dacă pentru ei timpul a încetat pentru că și-au amintit viitorul adânc în ființa lor." (Extras din Cheia 7)

**

Dacă îţi plac şi îţi sunt de ajutor articolele mele, şi îţi doreşti să te cunoşti mai bine prin intermediul Cheilor Genelor, o citire de profil hologenetic poate fi foarte revelatoare. Poţi programa una scriindu-mi un mesaj la [email protected].

Recomand citiri de profil hologenetic mamelor pentru copiii lor proaspăt născuţi sau în creştere. Poţi face o diferenţă uriaşă în viaţa copilului tău înţelegând predispoziţiile sale genetice.

Fac de asemenea citiri ale hărţilor de cuplu pentru cei care sunt doritori să-şi înţeleagă mai profund dinamicile lor relaţionale.

De asemenea, oricând simţi, poţi considera să mă susţii în activitatea mea făcând o donaţie pe site-ul  www.saranianisoara.ro..