Cronicile Shannara

Zilele acestea am urmărit pe Netflix, filmul Cronicile Shannara. Nu am citit cărţile după care este realizat filmul şi nu ştiu dacă violenţa excesivă a fost alegerea producătorului de film sau ea este transmisă astfel din paginile cărţii. Înclin să cred că a fost preferinţa producătorului de film şi acesta este unul din motivele pentru care nu îmi vine să recomand filmul. Mă depăşeşte preferinţa pentru violenţă extremă în filme, nu înţeleg de ce oamenii găsesc plăcere în a prezenta atrocităţi în atât de mare detaliu.

Apoi ritualurile făcute în film mă fac de asemenea să fiu prevăzătoare.

Însă, cu toate aceste rezerve vizavi de film, ceva mă mişcă să scriu despre tematica abordată, oricât de superficial ar fi abordată în film, tot a reuşit să-mi atragă atenţia. Şi poate că nu e întâmplător că se-ntâmplă asta acum, când Soarele tranzitează Cheia 49, a călătoriei de la Reacţie la Renaştere, căci pentru mine mitul dezvăluit printre imaginile filmului este mitul Renaşterii.

Sigur că nu am cum să privesc povestea revelată cu ochii autorului sau să deprind toate subtilităţile aşa cum au fost intenţionat transmise de el printre rânduri. Chiar m-am întrebat dacă revelaţia este făcută intenţionat sau este opera inconştientului care se mişcă şi el ca o umbră invizibilă prin acţiunile conştientului.

Numele, deloc întâmplătoare din punctul meu de vedere, date personajelor, mă fac să cred că în spatele poveştii stă şi o formă de cunoaştere autentică. Acum, nu ştiu dacă a scriitorului sau a editorului Lester del Rei, care din informaţiile publicate pe wikipedia, după ce autorul a lucrat la a doua novelă (cea după care este realizat filmul în discuţie) din 1967 până în 1975, adică 8 ani, l-a pus să refacă atât de multe lucruri încât acesta a ales să o scrie de la început. Găseşti aceste detalii aici: https://en.wikipedia.org/wiki/The_Elfstones_of_Shannara

Toate acestea mă fac pe mine să cred că adevăratul cunoscător a fost editorul, scriitor SF la rândul său, Terry Brooks autorul poveştilor Shannara fiind poate un învăţăcel al acestuia.

Precum orice alte lucruri preţioase, care cel puţin în acest stagiu al evoluţiei umane nu sunt puse la vedere decât poate în locuri special amenajate, în muzee, sau expoziţii cu sisteme sofisticate de protecţie, şi informaţiile preţioase, sunt de cele mai multe ori ascunse în spatele cuvintelor, imaginilor, simbolurilor, ca un fel de limbaj criptat, accesibil doar căutătorilor de astfel de comori ascunse, celor dispuşi să cerceteze şi să privească dincolo de aparenţe.

Pentru mine, care mă simt ca un călător singuratic prin văile şi munţii transcendendenţei sinelui, astfel de decriptări sunt ca un 'hello' de dincolo de spaţiu şi timp, lăsat acolo pentru mine de cineva care vrea ca eu să ştiu că au mai trecut şi alţii prin văile prin care trec eu acum şi astfel, să mă simt un pic 'îmbărbătată' sau 'încurajată' pe calea mea.

Pentru o clipă să am sentimentul că mă înţelege cineva. Apoi, că anumite procese interioare sunt naturale exact aşa cum sunt, sălbatice şi greu de stăpânit.

Nu ştiu dacă am să reuşesc să transmit printre rânduri ce vreau să transmit de fapt. Ideea care mă motivează să scriu despre aceste lucruri.

În anul 2008 am întâlnit în Italia, la un eveniment Ramtha, un om (posibil iluminat) care mi-a vorbit despre procesele de transformare prin care trece corpul uman pe măsură de conştiinţa care locuieşte în el începe să se trezească.

Ascultându-l, aveam sentimentul că îmi povesteşte filme SF. Mi-am zis 'aceste lucruri să fie acolo la tine, mie nu mi se va întâmpla niciodată aşa ceva'.

Ca şi cum m-ar fi auzit, mi-a zis: 'Se poate întâmpla în doi ani, în zece sau în altă viaţă.'

A început să se întâmple cam la 3 ani de la discuţia aceea, şi faptul că cineva îmi spusese înainte acele lucruri a constituit ancora mea, punctul de stabilitate ca să nu îmi pierd minţile. 

Văzând Cronicile Shannara şi înţelegând subiectul dincolo de aparenţă, am simţit un impuls foarte puternic să vorbesc despre asta. Nu ştiu cum o să iasă, nu e simplu să vorbeşti despre lucruri despre care nu vorbeşte nimeni, şi mai ales să le prezinţi într-un fel în care să fie susţinător pentru ceilalţi şi nu înfricoşător.

Sigur că îţi prezint aici varianta mea de înţelegere, bazată pe experienţa mea. Simte-te liber(ă) să cercetezi singur(ă) şi să aşezi lucrurile în conturul perspectivei personale. 

Nu am stat să analizez fiecare cuvânt în parte din film căci nu intenţionez să fac o lucrare de doctorat din asta, vreau doar să prezint câteva idei care sunt importante de prezentat din punctul meu de vedere şi am nevoie de contextul potrivit pentru asta.

În cazul meu, eu mai întâi am înţeles povestea în ansamblul ei şi m-am întrebat: să fie oare posibil? Apoi am început să analizez numele personajelor ca să văd dacă există intenţie conştientă în spatele revelării. Ceea ce am descoperit până acum m-a convins că există, cel puţin în cazul cărţilor. Ce intenţie este în spatele celor care au făcut filmul, nu ştiu.

Povestea începe cu protagonista Amberle Elessedil care aleargă legată la ochi şi cu mâinile legate la spate printr-o pădure în care urmează a doua zi să aibă loc o întrecere în care vor fi selectaţi cei 7 aleşi. 

Din cuvântul Amberle atrage atenţia Amber care în Engleză înseamnă Chihlimbar. Culoare galben aurie a Chihlimbarului ne duce cu gândul la Soare dar şi la Plexul Solar. Ambra reprezintă de asemenea o răşină parfumată. Astfel că Amber ne duce cu gândul la esenţa Iubirii şi Aroma Fiinţei, la Ambrozie, hrana Zeilor, nectarul Divin, care aducea nemurirea celor care reuşeau să se hrănească cu ea.

Hai să vedem al doilea cuvânt al numelui ei, Elessedil. El-esse-dil

El este un nume generic pentru Dumnezeu.

În dicţionarul Oxfort "esse" (es-se) înseamnă: "două tradiţii, fiecare dintre ele fiind în opoziţie cu principiile centrale ale celeilalte". Opuşii sau Principiile complementare ale Vieţii, Yin/Yang. Esse ne duce cu gândul de asemenea la esenţă.

Ce înseamnă dil? Sigur că variantele sunt multiple: https://acronyms.thefreedictionary.com/DIL#:~:text=Acronym,DIL, iar eu din aceste multiple posibilităţi aş alege:

Direct Inward Line sau Linie Directă spre Interior. 

Ellcrys, un copac magic și simțitor, cu scoarță de argint și frunze roșii purpurii, creat de Elfi cu ani în urmă, în mijlocul unui mare război, pentru a-i alunga pe Demoni pe o dimensiune numită Interzicerea. Atâta timp cât stă și rămâne sănătos, Ellcrys îi va ține pe demoni închiși în Interzicere. Ellcrys îmbătrânește și moare, necesitând o renaștere, dar durata sa de viață este de ordinul secolelor și mileniilor. Pe măsură ce arborele slăbește, sigiliul care ține demonii închiși în Interzicere, de asemenea, slăbește. Poate comunica telepatic și își poate mișca ramurile pentru a atinge oamenii ca o formă de salut. Coaja ei este caldă la atingere și poate da bucăți de ea dacă este necesar, ca atunci când a produs un „baston Ellcrys” pentru Allanon. În fiecare an, Ellcrys alege un grup select de tineri spiriduși numiți Aleși pentru a avea grijă de ea. Aleșii sunt aproape întotdeauna bărbați; Amberle Elessedil este prima femeie selectată în secole.

https://youtu.be/ZN5XGMIyV7Y

Povestea pe scurt spune că înainte de zorii omenirii, exista epoca Faerie, o epocă din care provin multe spirite puternice (precum Regele Râului de Argint). Elfii, cei mai longevivi și care foloseau o magie grozavă, au creat Pietrele Elfilor. Ca un echilibru necesar luminii, întunericul a fost creat la începutul timpului; din acest întuneric s-au născut Demonii. După ani de luptă între lumină și întuneric, elfii și-au convocat cea mai mare magie și au creat Forbidding (Interzicerea), o vrajă care i-a închis pe demoni dincolo de limitele realităţii lor. De asemenea, au creat Ellcrys, un frumos copac de argint cu frunze roșii pentru a menține Interzicerea. Din păcate, acest lucru a drenat aproape toată puterea Elfilor, lăsându-le foarte puțină magie. Majoritatea creaturilor Faerie au dispărut în această perioadă de magie în declin; totuși elfii au supraviețuit, deși li s-a diminuat splendoarea. În timp, au ajuns să semene din ce în ce mai mult cu rasa umană care evoluase atât în ​​ceea ce privește puterea, cât și longevitatea. De teamă de oamenii care se înmulțeau rapid, Elfii s-au ascuns, rămânând una cu natura, păzind Ellcrys. Chiar și atunci când omenirea aproape a distrus lumea în Marile Războaie, Elfii au trăit, cheltuind ultima picătură de magie rămasă pentru a-l salva pe Ellcrys. 

Traducere şi preluare de aici: https://en.wikipedia.org/wiki/The_Elfstones_of_Shannara

Copacul EllCrys pentru mine reprezintă Copacul Vieţii iar povestea lui, povestea noastră. Despre copac vreau să vorbesc de fapt, despre simbolistica lui, şi despre călătoria transcederii sinelui.

Elfii care sălăjluiesc în Grădina Vieţii, în care există copacul Ellcris, nu mai cred în magie şi nu cred nici în existenţa demonilor. Pentru ei, totul este un joc, inclusiv întrecerea pentru a face parte din cei aleşi. 

Când ultimul druid în viaţă, Allanon, le spune povestea copacului Ellcrys, le spune că nu este o legendă ci este o poveste adevărată, elfii nu pot să creadă. Pentru ei aceste lucruri sunt doar nişte poveşti care nu trebuiesc băgate în seamă. 

El le spune că arborele este pe moarte şi că de fiecare dată când una din frunzele lui cade, un demon este eliberat din lumea de dedesubt. 

Şi că atunci când ultima frunză va cădea, Seful Demonilor, Dagda Mor va fi liber şi îi poate ataca. Atâta timp cât încă mai sunt frunze în copac, Dagda Mor nu este liber şi nici nu are puterea de a ataca, poate însă trimite alţi demoni la atac.

Povestea aceasta cu căderea frunzelor şi eliberarea demonilor este cea mai profundă şi adevărată poveste, adevărată atât pentru procesul evolutiv al fiecărui suflet individual, cât şi pentru sufletele colective şi sufletul umanităţii ca întreg în general.

Trăim într-un timp de schimbare planetară, de moarte şi renaştere, frunzele copacului Ellcrys care ţinea demonii departe de Pământ, au început să cadă, astfel că demonii atacă şi apar din ce în ce mai mult în lume. 

Pentru mine legenda Ellcrys este şi o legendă a Păsării Pheonix care renaşte din propria cenuşă. În cazul copacului Ellcrys, legenda spune că înainte să moară în el înfloreşte o floare care îşi va dărui sămânţa unuia dintre aleşi, care va trebui să o ducă şi să o scufunde în Focul Sângelui, apoi să o aducă înapoi în Grădina Vieţii, unde această sămânţă va deveni noul Ellcrys. În timpul acestui proces, Amberle află că ea este sămânţa, că ea poate salva lumea celor patru tărâmuri devenind copacul Ellcrys. 

https://youtu.be/S2RL4HZd23U

Ell-crys

Am spus deja că El este un nume generic pentru Dumnezeu. Există însă diferite semnificaţii pentru Ell: 

 'o extensie în unghi drept la lungimea unei clădiri'. 

'cot' sau 'lungime de braţ'

'factorul de alungire ELL, codificarea ARN polimerazei II'

"ADN polimerazele sunt enzime care creează molecule de ARNm prin asamblarea nucleotidelor. Aceste enzime sunt esențiale în procesul replicării ADN și de obicei lucrează în perechi pentru a crea două secvențe identice de ADN dintr-o singură moleculă inițială de ADN. La fiecare diviziune a unei celule, enzima ADN polimerază dublează ADN-ul celulei. În felul acesta, informația genetică este transmisă din generație în generație."

Ellcrys - Copacul Vieţii - Copacul Genealogic

https://ro.wikipedia.org/wiki/ADN_polimeraz%C4%83
https://ro.weblogographic.com/difference-between-dna-polymerase-1-2-and-3-3654

Crys ne poate duce cu gândul la Christos, în acelaşi timp mai înseamnă şi centură, brâu. Până la urmă copacul Ellcrys este cel care ţine în echilibru lumea de jos cu lumea de sus.

Fiecare dintre noi este un Ellcrys. Destinat să treacă prin procesul de ardere a frunzelor şi eliberării demonilor. Ce sunt demonii? Toate trăirile neîmpăcate, suprimate şi netranscense ale străbunilor noştrii. Ele sunt ţinute ascunse şi sub presiune atât cât pot să fie ţinute ascunse şi sub presiune. Cele mai puternice din ele sunt dormante. Se trezesc pe măsură ce îţi eliberezi conştiinţa din tipare. Cu cât păşeşti mai adânc în decondiţionare, cu atât te confrunţi cu umbre mai dense şi mai mari. Şi chiar dacă filmele pun accentul pe săbii şi pe luptă, lupta mai mult le hrăneşte. Soluţia? Nu ştiu dacă există o soluţie general valabilă şi înclin să cred că nu există. Pragurile prin care trecem sunt specifice şi personale chiar dacă există asemănări sau similitudini cu pragurile altcuiva.

Istoriile familiilor sunt diferite, modelele comportamentale sunt diferite, interpretările interioare sunt diferite, culturile popoarelor sunt diferite. Chiar dacă dedesubt de toată ţesătura timpului oceanul cosmic este unul singur, modul în care putem ajunge acolo fiecare dintre noi nu este identic cu modul altcuiva.

Poate te întrebi uneori de ce nu îţi răspunde nimeni la întrebarea specifică care te roade pe tine din interior. Ţi-aş spune că răspunsul acelei întrebări există gravat în tine şi face parte din călătoria ta să-l descoperi. Nimic nu se-ntâmplă împotriva ta, ci pentru tine, ca tu să poţi să vezi în afara ta orice nu poţi să vezi încă în tine. Lumină şi Întuneric deopotrivă.

Învaţă să accepţi ceea ce ţi se revelează în conştiinţă fără să te identifici cu acele stări, idei, imagini sau senzaţii. Dă drumul la tot ce crezi că ştii despre realitate sau despre tine. Învaţă să trăieşti în prezent. Aş vrea să pot spune că este simplu.  Nu este. Sunt multe lecţii de învăţat şi de descoperit, şi toate au sens doar atunci când înţelegerea vine din propria experienţă şi trăire.

Din păcate în cultura noastră nu se vorbeşte despre aceste lucruri. Cei care ajung să se confrunte brusc cu partea întunecată din conştiinţa lor, rareori găsesc sprijin şi înţelegere la cei din jur. Unii aleargă disperaţi la preot, unde e posibil să găsească alinare, însă nu-i va elibera din ghearele fricii. Alţii sunt persecutaţi de propriile lor familii. Alţii devin prizonierii părţii întunecate şi supuşii ei.

https://youtu.be/uIwmMnuBs48

Bandon, băiatul clarvăzător pe care părinţii îl leagă şi îl inchid în subsolul casei.

Pentru mine numele lui vine de la rana de Abandon. Băiatul vede în general posibilităţi de moarte. Se fereşte să fie atins, căci atingerea face să vadă moartea celuilalt.
Forţat de Allanon (care crede că baiatul este druid ca şi el) spre a-şi întrupa Puterea, acesta cade pradă laturii întunecate. 

Un personaj foarte magnetic şi atrăgător, exact ca rana de abandon. Ţi-e greu să te hotărăşti că nu o vrei, căci întotdeauna ştie cum să-ţi atingă punctul cel mai sensibil.

Aşa şi Bandon. La un moment dat cineva îi vorbeşte despre a fii om bun şi a servi binele, şi atunci Bandon îl duce în vechea lui casă părintească, unde locuia acum o familie de 'oameni buni'. Când Bandon le cere găzduire peste noapte şi ceva mâncare, căci sunt obosiţi, bărbatul casei le oferă masa şi găzduirea cerută. La masă, băiatul lor face haz de masca cu care fusese legat Bandon în copilărie. Încercând să-l apere pe băiatul atât de hulit şi demonizat în minţile lor, Bandon le spune că poate că băiatul acela chiar putea să vadă viitoare posibile lucruri, însă rezistenţa celor 3 este implacabilă vizavi de ideea de magic sau clarviziune. Singura posibilitate rămasă este de a fi fost demon şi în consecinţă tot ce ar fi meritat ar fi fost să fie ucis. Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. Oamenii 'buni' erau departe de a fi buni.

Şi aşa se deschide aici o dilemă existenţială. Căci pare că Bandon e justificat în ura lui şi în modul în care se răzbună pe acea familie. Pare că oamenii care s-au dovedit a nu fi buni, merită chinul şi pedeapsa la care sunt supuşi imediat. 

Înţelegi şiretlicul unor asemenea momente? Momente în care eşti păcălit să doreşti răul şi pedeapsa cuiva? Nu e paradoxal că cineva rănit de insensibilitatea semenilor săi ajunge să fie la fel de insensibil la rândul lui? Ar fi putut el oare să sfârşească altfel? Am putea scrie o întreagă poveste pe marginea acestui subiect.

Capitala Elfilor se numeşte Arborlon. Arbor-lon. Arbor în afară de arbore mai înseamnă şi axă. Lon poate însemna apă strălucitoare.

https://en.wiktionary.org/wiki/l%C3%B3n#Old_Norse

După ce Amberle devine noul copac Ellcrys, sau altfel spus îşi sacrifică eul personal pentru a trece într-un alt tărâm şi alt nivel de conştiinţă, rămânem să-l urmărim pe Wil Ohmsford, eroul care se presupune că îl va învinge pe Războinicul Vârcolac.

Wil este verbul a vrea la timpul prezent. Ohm - unitate de rezistență electrică, sau unitate de măsurare a energiei. Ford - O locație în care un pârâu este puțin adânc și fundul are o bază bună, făcând posibilă trecerea dintr-o parte în alta fără pod, mergând, călărind sau conducând prin apă; o traversare. Un flux; un curent.

Wil Ohmsford este jumătate elf şi jumătate om. Elfii simbolizează natura mai înaltă a conştiinţei. În timp ce Amberle a trecut definitiv în tărâmul mai înalt şi funcţionează după legile specifice acelui tărâm, Wil se face instrumentul naturii mai înalte în tărâmul oarecum de mijloc. Uneori, pentru perioade scurte de timp îi este permisă intrarea în tărâmul mai înalt, spre a primi ghidare.

Interesant de văzut şi schimbarea ei de aparenţă când spune: 'Eu am decis, Wil.' E îmbrăcată în negru, iar când ghidează este îmbrăcată în alb.

https://youtu.be/aJ_7IygMfC8

Wil e departe de a fi salvatorul puternic şi sigur pe sine aşa cum l-ar imagina intelectul cuiva. El arată vulnerabilitate şi de cele mai multe ori momentul alege pentru el. Nu e confortabil cu folosirea puterii pietrelor elfilor, nu o simte ca fiind parte din el sau una cu el, de aceea puterea lor îl arde de fiecare dată când le foloseşte.

https://youtu.be/vCtkWrgKwsc

Un alt personaj principal şi interesant este Eretria, frumoasa fată hoinară şi sclava lui Cephelo, care face orice să-şi câştige libertatea. Cephelo transpus în Cephalo înseamnă cap sau cutie craniană. Eretria este numele unui oraş grecesc care tradus înseamnă oraşul vâslaşilor.

Sigur că ne putem opri aici cu cercetarea. Dar putem merge şi mai departe. E fascinant câte lucruri poţi descoperi cercetând din ce în ce mai adânc.

Ere - tria

Ere - Înainte

Tria duce spre 'tria juncta in uno' sau three joined in one —motto of the Order of the Bath,  - trei uniţi în unul, https://youtu.be/Cm7wmu7gkoU

https://en.wikipedia.org/wiki/Order_of_the_Bath

Allanon - ultimul druid în viaţă. All - anon, all - tot, întregul, anon  - într-unul.

Tot într-unul. Întregul într-unul.

De ce scriu despre toate acestea? Pentru că lucrurile nu sunt ceea ce par la prima vedere şi în spatele unor poveşti SF se poate ascunde uneori adevăr nebănuit.

Poate că nu toată lumea are o înclinaţie naturală către cercetare, Saturnul meu conştient, în Cheia 63.1 face ca pentru mine să fie naturală cercetarea. 

Nu cunosc cu siguranţă intenţia autorului şi raţiunea care l-a ghidat pe el când a ales aceste nume, până la urmă e important ce înseamnă ele pentru mine. Ce trezesc în mine? Ce teme universale evocă? Ce hrănesc în interiorul meu? Ce trezesc în tine?

Acum hai să ne uităm puţin la numele Shannara.

Sh de sine stătător înseamnă "shall", sau trebuie, voi sau vom.

Putem observa din nou oglindirea an-na. Ra ştim că reprezintă Lumina sau Regele Soarelui. Anara în hinduism înseamnă floare de rodie. Rodiile simbolizau fertilitatea, frumusețea și viața eternă, în mitologia greacă și persană. În tradiția evreiască, rodia a fost văzută ca „designul” original pentru coroana corespunzătoare.

Ajunsă aici nu ştiu care ar putea fi cel mai potrivit final al acestei împărtăşiri, aşa că mă opresc pur şi simplu. 

Nu înainte de a sublinia că exact aşa cum adevărul e diferit în adâncime de ceea ce se vede aparent, şi viaţa cea reală se găseşte printre forme, printre spaţii, dincolo de conţinut.

 Falling leaves - John Melhuish Strudwick